Tom Clancy’s Splinter Cell Conviction Review

Intr-o perioada in care am avut parte numai de examene si de teste peste teste fara sa am momente libere si-a facut aparitia norocosul joc cu numarul 5 al seriei Splinter Cell si anume Conviction. Anuntat cu ceva ani in urma , jocul a tot suferit amanari peste amanari ca la un moment dat sa se renunte la toata munca depusa la joc pentru a-l construi de la 0, deoarece rezultatul la care s-a ajuns nu era unul convenabil.

Sam Fisher, mai suparat ca niciodata

Daca in jocurile anterioare povestea nu se concentra asupra vietii personale a lui Sam Fisher, protagonistul principal pe care il controlati, acum situatia s-a schimbat, misiunea lui este sa-si regaseasca fiica, de care i s-a spus ca este moarta….pentru “siguranta” amandurora. Asadar, Sam Fisher decurge acum la orice mijloc care ii sta in putere pentru a-si revedea fiica si a nu o pierde din nou. Cam asta ar fi pe mare povestea jocului, bineinteles ca ea este plina de intorsaturi si conflicte secundare, dar cu o importanta mare pentru desfasurarea actiunii.

Stealth sau action?

Cei care au jucat celalalte jocuri ale seriei vor observa schimbari drastice in ceea ce priveste gameplay-ul. Jocul este acum mai mult un action third person decat un stealth, nu mai este necesara asa zisa infiltrare ( in una sau doua misiuni este obligatorie) , acum Sam Fisher are posibilitatea sa fie un mic Rambo si sa-i ucida pe toti cei care ii stau in cale. S-a renuntat mult la partea stealth,dar asta nu e neaparat un lucru rau din moment ce jocul inca poate fi terminat si stealth. S-a implementat o noua solutie pentru momentul in care Sam Fisher nu este vazut de inamici, si anume imaginea se vede in alb-negru. De asemenea, Sam se poate ascunde foarte usor dupa colturi si sa se mute de la unul la altul, ceva similar cu Gears of War. Un lucru ce mi s-a parut deranjant este faptul ca pistolul are gloante infinite. Armele pot fi imbunatatite prin marirea numarului de gloante, a acuratetei sau a puterii. Inca un lucru interesant din punct de vedere al gameplay-ului este mark & kill, odata ce ati omorat un inamic prin lupta corp la corp, aveti posibilitatea sa folositi aceasta optiune, care permite marcarea a pana la 4 inamici care vor fi omorati intr-un mod elegant de catre Sam. Desigur mai sunt prezente si alte schimbari fata de jocurile anterioare, gadgeturile care le are la dispozitie Sam acum sunt intr-un numar mult mai redus si este nevoie sa improvizeze, de exemplu pentru a se uita pe sub o usa ca sa-si localizeze inamicii va folosi o bucata dintr-o oglinda pe care a spart-o in locul camerei optice.

Unreal Engine 2?

Pare greu de crezut, dar cei de la Ubisoft au preferat sa imbunatateasca solid engine-ul grafic Unreal 2 decat sa foloseasca Unreal 3. Rezultatul este unul satisfacator, nu va asteptati la ceva nemaivazut, ci doar un joc care arata bine. Engine-ul se numeste LEAD si permite renderizarea atata pentru interioare de cladiri cat si pentru medii deschise, isi face treaba chiar bine si se potriveste jocului.

Ceea ce trebuie mentionat este ca pentru sisteme low-end engine-ul nu prea este optimizat, ma indoiesc ca pe cerintele minime furnizate de producatori jocul ruleaza cu 25 de cadre pe secunda la o rezolutie de 1024×768 pe care o consider decenta, din moment ce pe un laptop dual core la 2.1 ghz cu 4 gb ddr 2 ram si placa video geforce gt220 m de 1 gb ddr 2 pe minime “scartaie”. Sunt constient ca un laptop n-are performantele unui PC, dar totusi….sunt mult peste cerintele minime ale jocului.

Joc cu tenta de film

Capitolele la care jocul exceleaza este realizarea si sunetul. Printre numele actorilor care dau viata personajelor merita mentionat Michael Ironside care este vocea lui Sam Fisher.Sunetele de ambient sunt la randul lor bine pozitionate, iar din vocile inamicilor se poate citi senzatia de teama cand Sam Fisher este in zona. Modul in care este facuta cunoscuta povestea jocului, oferind detalii pe parcurs seamana cu cea a unui film thriller si i se potriveste ca o manusa jocului.

Concluzii

Mici bug-uri il opresc pe cel de-al 5 lea joc din seria Splinter Cell sa fie un joc perfect. Povestea, sunetul si noul gameplay introdus il fac un joc excelent, cu o rejucabilitate crescuta datorita diferitelor moduri prin care Sam Fisher isi poate atinge obiectivele. De asemenea, mai merita mentionat si multiplayer-ul COOP care reprezinta cireasa de pe tort pentru pasionati. Daca ati jucat restul jocurilor din serie, acesta nu trebuie ratat sub nici o forma, nu veti fi dezamagiti, iar daca nu, ar fi momentul sa intrati in pielea lui Sam Fisher caci va asteapta o serie de misiuni periculoase.

Grafica 8

Sunet 10

Poveste 10

Gameplay 9

Optimizare 8

Final 9

Advertisements

Assassin`s Creed II

Assassin`s Creed II

Din nou în trecut
A trecut ceva vreme, și iată că Ubisoft a adus următorul joc de-a asasinii. Povestea din spatele jocurilor (va urma și al 3-lea) este explorarea memorii genetice a unui om din prezent pentu a descoperi un indiciu din trecutul unui strămoș al sau, Altair și acum Ezio. Altair își ducea misiunile la bun sfârșit prin anii 1200, iar Ezio sare până în 1400 și. Cu ajutorul unei instalații speciale numite Animus, urmașul din prezent controlează o proiecție virtuală a stramoșului său, pentru a parcurge momentele esențiale din viața acestuia, cu speranța că la un moment dat vor ieși la iveală acele amănunte pe care le caută. Dar omul nostru din prezent nu e de capul lui, el se alfă prizonier în puterea unei organizații oculte ce pare hotătâtă să facă orice, inclusiv moarte de omul nostru pentru a-și atinge țelurile ascunse. Această organizație este a templierilor, dușmanii străvechi ai asasinilor.
În AC 2 lucrurile iau o întorsătură, o asistentă de la laborator îl eliberează pe Desmond și îl duce intr-o ascunzătoare unde se mai aflau două persoane. Aici îl așteaptă pe Desmond un alt Animus, dar de data asta se conectează de bunăvoie. Ei se folosesc de memoria genetică pentru a-l face pe Desmond un asasin. Prin conectarea la Ezio și parcurgerea drumului devenirii unui mare asasin, Desmond reușește să învețe în câteva zile ceea ce i-a luat ani lui Ezio.

Requiescat in pace
Arsenalul asasinului nostru s-a mărit considerabil. Puteam manevra majoritatea armelor din acea vreme, inclusiv un pistol ascuns în mânecă și bombe fumigene. Ca să nu fi primit armele degeaba, avem și mișcări de asasinare noi. Favorita mea este uciderea a doi soldați concomitent. Mergi între sau lângă ei și le înfigi câte un hidden blade în gât la fiecare. Ca să nu mai spun de săritura de pe o clădire pe doi soldați care vor muri în același mod.  Free running-ul a rămas la fel de ușor de făcut și spectaculos, deși uneori cam exagerat. Dar ce contează, e fun! Priveliștile ce le ai din vârful clădirilor înalte iți taie respirația, iar săritura până jos e cireașa de pe tort.
Sistemul de luptă este puțin modificat, nu mai poți să omori toți adversarii cu aceeași mișcare. Unii mai puternici au nevoie de puțină concentrare. Uneori luptele pot deveni frustrante, dar de obicei sunt plăcute. Desigur, unele pot fi și evitate dacă nu ești genul  violent.

Ezio Auditore da Firenze
Acțiunea se petrece în căteva mari orașe din Italia(Veneția, Fiorentina, Toscana etc). La un moment dat în joc, te vei muta la vila unchiului tău (dintr-un orășel) care te va lăsa să te ocupi de ele. La vilă iși face apariția un arhitect de la care se pot face upgrade-uri la oraș, care vor aduce bani. Cu cât mai multe, cu atât mai mulți bani. Pentru că armurile, armele, medicamentele, muniția și alte mărunțișuri costă florini. Răsfirate prin joc sunt obiecte colectabile, cufere cu bani, pagini de codex, pene de vultur.
Sub vilă se află statuetele a 6 mari asasini străvechi și în centrul lor statuia lui Altair, care are la bază armura lui. Statuia și armura sunt în spatele unei uși care este închisă cu 6 lacăte. Pentru a deschide ușa este nevoie de cele 6 simboluri ale asasinilor, care se găsesc în mormintele lor, unde vă așteaptă cele mai mari provocări de parkour.
Un lucru care m-a uimit, Leonardo DaVinci este prietenul lui Ezio și inventatorul care îl ajută când are nevoie. Și vom zburaaaa :D.

An assassin in shining armor
Grafica este destul de arătoasă, dar din păcate se vede că este pe DirectX 9. Nu o să dau exemple pentru că nu deranjează în general. Arhitectura orașelor este deosebită, deși se mai repetă la unele turnuri. Texturile sunt foarte bine realizate, dau impresia de cărămidă sau piatră reală. În schimb este foarte bine optmizată.
Sunetul este acceptabil, deși uneori mai dispărea muzica de fundal și era prea liniște. Lip-sync-ul este reușit și actorii care dau voce personajelor se descurcă foarte bine. Combinarea de italiană cu engleză în dialoguri creează o atmosferă a locului și vremii.  Sunetul face jocul să fie mai credibil, de la zgomotul ce se aude când pune Ezio mâna pe o suprafață pentru a se ridica sau urca, până la zgomotul armelor sau al cailor ce se agită. Că tot vorbeam de atmosferă, oamenii își văd de treaba lor, orașul are o viață și în lipsa ta.

Le finale
Recomand jocul oricui vrea să joace un 3rd person plăcut, bine realizat, cu o poveste interesantă și multe extras. Eu l-am terminat dupa 17 ore, dar am mai făcut și alte misiuni pe lângă cele ce țin de poveste. Al doilea joc este mai bun decât primul la realizare și valoare. Diferă și prin personajul principal, Altair era un asasin extraordinar, iar Ezio se formează pe parcursul jocului.  Vă recomand să îl terminați pe primul, sau să citiți un review, deși nu se compară. Enjoy 🙂

Grafică: 9
Sunet: 9
Gameplay: 10
Impresie: 9
Storyline: 8
Nota Finală: 9

P.S. îmi cer scuze pentru eventualele greșeli, dar când l-am scris eram cam adormit și nu am mai verificat. Și pozele nu le-am făcut eu, poate voi reveni cu niște screenshot-uri ale mele.

Command & Conquer Tiberian Twilight Review?

Sau cum sa ruinezi o serie celebra….

Command & Conquer reprezinta o serie de jocuri de strategie ( si nu numai, a fost si un shooter Renegade ) care cu fiecare joc nou introdus in serie nu a dezamagit fanii. Seria a luat nastere in studioul Westwood care a fost cumparat de giganticul Electronic Arts a.k.a. EA Games. Sa revenim la jocul prezent care sincer nici nu stiu daca merita un review. Este jocul ce incheie  Universul Tiberium in care este implicat Kane (personajul negativ) in cel mai rusinos mod posibil. Inca din primul minut petrecut nu in joc…ci in meniu mi-a cam atras atentia ca am de-a face cu un joc simplu. Sincer nici nu am avut rabdare sa-i ascult povestea, am vrut sa trec direct la joc sa vad ce e de capul lui….. Am avut rabdarea ca sa zic asa ca sa joc primele 6 misiuni si am ramas profund dezamagit……parca ar fi un joc facut de copii de clasa a 2-a…poate si ei l-ar fi facut mai bine. Ca sa despic firul in 4 si sa fiu mai darnic cu detaliile treaba sta cam asa: la inceputul fiecarei misiuni ai de ales intre 3 tipuri de “nave-mame” care fiecare e specializata pe un anumit domeniu : defensive, offensive si support. Bun… odata selectata aceasta nava, ea este cea care iti furnizeaza unitatile, fiecare avand tipul specific, nu trebuie adunate resurse, nu trebuie facut nimic decat pur si simplu un click pe tipul dorit si pam-pam el este creat in cateva secunde. Dar totusi exista o limita de unitati care pot fi create, un numar destul de mic. Creezi unitatile, mergi indeplinesti obiectivul si e gata misiunea. UNDE E TACTICA? UNDE E ORICE URMA DE STRATEGIE? Ca se poate alege intre cele 3 tipuri de nave? E egal cu 0….ca primesti experienta in timpul misiunilor si iti deblocheaza noi unitati? Este un joc pur si simplu prea simplu, la mintea cocosului ca sa zic asa. Pur si simplu nu creaza nici un fel de atmosfera de sci-fi si razboi. Aici intervine coloana sonora si voice actingul care sunt dezamagitoare, muzica ambientala parca e din desene cu pokemoni..vocile si jocul actoricesc fara inspiratie…adica la comandant ii moare sotia si ii spui un simplu ” I’m sorry” fara ca fata sa aibe urme de expresivitate cat de grava e situatia. Din punct de vedere grafic jocul este sub standardele lui 2010, engine-ul grafic folosit a luat nastere in 2003 si a fost folosit la multe jocuri scoase de EA ( Generals, Battle for Middle-Earth 1 &2, etc.) si a fost treptat imbunatatit,dar ca orice engine grafic este deja prea batran ca sa mai “accepte” tehnologii noi asa ca nu suporta nici directX 10 si evident nici 11. Designul unitatilor lasa mult de dorit, intr-adevar unele efecte arata bine dar per total jocul are o grafica sub decenta.

Avand in vedere studioul in care a fost facut jocul si potentialul universului, jocului asta nu-i pot da nota mai mare de 4, daca ar fi fost facut de o echipa noua de care nu ar fi auzit nimeni pana acuma si fara experienta i-as fi dat un 6. Poate sunt eu prea rau cu jocul acesta.

Metro 2033

Daca filme s-au facut dupa carti si fapte reale, jocuri de ce nu s-ar face? Este chiar la moda sa se faca jocuri dupa carti. Metro 2033 este un shooter cu tenta horror-sf inspirat din cartea cu acelasi nume, a autorului rus Dmitry Glukhovsky, produs de 4A Games, o parte din membrii fiind veterani care au produs si S.T.A.L.K.E.R., distribuit de THQ. Jocului nu i s-a facut advertising “greu” si cand s-a facut cunoscut publicului jocul, am zis in sinea mea ca va fi alta dezamagire.  Tocmai am avut ocazia sa-l joc si chiar sa-l duc la capat si am ramas cu o impresie totala peste medie dar sub excelent, undeva la mijloc. Chiar daca din trailer jocul parea foarte asemanator cu S.T.A.L.K.E.R., cele doua jocuri sunt foarte diferite si personal Metro 2033 este mai reusit. In primul rand S.T.A.L.K.E.R. oferea un gameplay gen sandbox, posibilitatea de a explora o harta mare si de a face sidequests, in Metro 2033 nu exista questuri …exista doar firul rosu al jocului si nu este o harta imensa care se poate explora, ci mici portiuni. Totusi o asemanare ar fi atmosfera intunecata si viitorul apocaliptic, in care….oamenii inca mai au putina speranta. Sa revenim la Metro 2033, dupa cum sugereaza si numele, actiunea are loc in anul 2033 in Moscova, Russia, in caile feroviare subterane, unde oamenii s-au refugiat de aratarile ce si-au facut aparitia la suprafata. Mai multe detalii nu dau despre poveste ca este pacat, e chiar interesanta si in mare parte bine spusa. Dupa cum spuneam la inceputul articolului, jocul este shooter si are un gameplay foarte reusit, chiar daca nu este nimic nemaivazut, reuseste sa te tina in priza fie ca te confrunti cu oameni, monstrii sau pur si simplu te plimbi de la o destinatie la alta.Ceea ce este interesant este conceptul cu mastile de gaze, in zonele poluate ea trebuie purtata si pusa manual, iar filtrul mastii trebuie schimbat constat deoarece oxigenul din el se termina si chiar mai mult, in timpul luptelor ea se poate sparge si trebuie schimbata, altfel personajul moare asfixiat. Armele nu sunt foarte multe la numar, dar sunt in numar satisfacator, cu posibilitatea de a le face mici upgrades, nu pe bani ci pe gloante, fiecare arma se comporta diferit si are o eficienta diferita, printre ele se afla si legendarul AK 47.  Engine-ul grafic este unul din principalele puncte forte al jocului, chiar daca nu am avut ocazia sa-l vad cu toate detaliile la maxim, ci doar pe minime, jocul arata pe minime mai bine ca multe altele pe maxime; efectele de iluminare, umbrele, oamenii arata impecabil. Level design-ul este unul foarte bun astfel incat niciodata nu veti avea senzatia ca ati fost intr-un loc de doua ori. Partial mediul inconjurator este destructibil. Unde totusi se mai putea lucra este la mimica personajelor, care per total este buna, dar nu ca cea din Crysis. De asemenea, un mare plus este faptul ca jocul se incarca incredibil de rapid, sub 10 secunde . Sunetul contribuie excelent la atmosfera jocului, vocile sunt jucate de actori rusi, se vede dupa felul in care vorbesc engleza, dar asta nu deranjeaza cu nimic experienta jocului, cu toate ca pe alocuri lipseste muzica ambientala care avertizeaza ca urmeaza o confruntare dificila.

Daca pana acuma l-am vorbit in mare parte de bine, jocul mai are si mici defecte, cum ar fi AI-ul, inteligenta artificiala mai pe lung care nu prea “gandeste”, inamicul cam ramane in acelasi pozitie in care l-ai depistat si prima oara dupa ce ai apasat tragaciul, doar ca se ascunde. De asemenea, mici probleme de gameplay, mai corect spus simplificari care ar ajuta la experienta jocului. Spre exemplu mecanismul de colectat gloante de pe un cadavru se face prin a pune crosshair-ul, pe romaneste tinta pe munitie sau arma, ceea ce in timpul unei lupte cand ramai fara gloante poate deveni frustrant. Ce ar mai fi de adaugat e ca unele zone sunt prea intunecate… puti mai multa lumina nu influenta deloc in mod negativ jocul.

O experienta unica si foarte reusita, rusii de la 4A Games au reusit sa ofere unul din cele mai bune FPS-uri ale anului acesta; atmosfera darkish, grafica excelenta, povestea apocaliptica il fac un must-have pentru iubitorii de shootere si nu numai, nu mai stati pe ganduri si incercati-l , dar atentie…aveti nevoie de un sistem macar mainstream sa-l jucati.

Nota 9 ….cu putina indulgenta chiar 9.5

Mai jos aveti si un trailer din joc. Enjoy!

Warhammer 40.000 Dawn of War II Chaos Rising

Warhammer este un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare pentru un jucator si nu numai. Universul Warhammer dateaza din anii ’80 cand au aparut prima editie a jocului, desigur nu era un joc pe PC, ci un joc cu cartonase. De atunci pana in prezent au aparut o serie de jocuri video si chiar comic books cu acest univers. Cel mai nou joc din seria Warhammer este cel care il prezint in cele ce urmeaza. Este de fapt un expansion pack la Warhammer 40.000 Dawn of War II, produs de acelasi studio Relic Entertainment si distribuit de THQ. Jocul continua povestea din jocul original, de data aceasta un nou inamic ameninta sistemul Aurelia, cum era de asteptat si dupa titlu, Chaos Marines…Space Marines corupti de fapt. Chiar daca nu ofera la fel de multe ore de joc ca si originalul, micile imbunatatiri si ” noul” inamic ofera satisfactie pentru orice iubitor de strategie si univers Warhammer. Ceea ce merita mentionat este faptul ca acum unitatile pe care le detii pot deveni la randul lor corupte, astfel isi pierd o parte din caracteristici si poseda altele mai “darkish” si le influenteaza si atitudinea fata de actiunile din timpul jocului. Grafica este in mare partea cea din original, unitatile noi facand marea diferenta, deci jocul se prezinta foarte bine, cu o optimizare care il face sa poata fi jucat si pe un sistem low-end fara probleme majore. Ceea ce a reprezentat punctul forte al universului Warhammer este sadismul si nivelul ridicat de gore, care s-a pastrat si astfel veti avea parte de un adevarat macel pe ecrane. Gameplay-ul a ramas in mare parte neschimbat, o mica parte de RPG, ocazia de a-ti customiza echipa si de a face level up, levelul maxim fiind 30. Sunetul creaza o atmosfera de razboi si haos si i se potriveste ca o manusa jocului, alaturi de un voice acting de exceptie.

Daca va plac strategiile, mai ales cele pline de sange si futuristice, acesta este jocul pentru voi..daca sunteti fan al universului Warhammer nici nu mai incape indoiala ca deja l-ati si jucat.

Nota 9

FUEL

FUEL produs de Asobo Studios si distribuit de Codemasters se vrea a fi un joc cu masini care sa reimprospateze genul lui prin introducerea unei harti uriase si a unor noi tipuri de curse. Din pacate, pe cat de bine suna jocul inainte sa apara, dupa ce l-am jucat o ora deja m-a plictisit. Chiar daca ai la dispozitie o harta de parca 50 km patrati, sper sa nu ma insel, ea este slab realizata, facuta in graba parca, designul ei lasa mult de dorit si da senzatia ca treci prin aceleasi locuri. Bineinteles ca nu e toata la fel, este impartita pe zone care fiecare are alt climat. Unele autovehicule au un design foarte robust ca sa-i zic asa, pur si simplu nu arata bine,dar din fericire motocicletele au un design placut, la fel si ATV-urile. Din punct de vedere al  controlului, fiecare categorie de autovehicul merge in felul ei, dar au un control foarte prost, uneori am avut impresia ca ma joc cu un bolovan nu cu un autovehicul. Muzica ambientala este repetitiva si mai bine lipsea, este fara inspiratie aleasa. Daca pana acum i-am expus defectele, sa vorbesc si de calitati…..stati sa imi dau seama care sunt alea….aaa…..pai……are o gama variata de autovehicule de unde se poate alege, incepand de la motociclete, ATV-uri, SUV-uri pana la masini. Unele curse sunt interesante, de exemplu o cursa noaptea printr-o padure care arde sau o cursa in timpul unei furtuni este relaxanta si placuta.

Jocului ii lipseste feeling-ul, un gameplay mai bun si o coloana sonora care sa nu plictiseasca si sa fie alcatuita parca din sunetele unei conserve care cade pe scari.

Nota 6.5

Battlefield Bad Company 2 Singleplayer review

Battlefield este o serie de care ma indoiesc ca sunt persoane care sa se joace si sa nu fi auzit de acest nume. Chiar daca Battlefield Bad Company a ocolit PC-ul, urmasul lui a aterizat si pe PC. Propulsat de un nou engine grafic, pe numele sau Frostbite, jocul produce o grafica foarte buna, este un joc deosebit de aratos, cu mediu in proportie de 70% destructibil, de la masini si pereti pana la cladiri intregi. Desi a fost facut mai mult pentru partea de multiplayer, singlepalyer-ul nu va dezamagi, decat probabil prin lungimea sa, dar si asta se poate rezolva cu o dificultate ridicata. B-Company revine, sub numele de Bravo Team si are o noua misiune, nu vreau sa va vorbesc despre poveste, sa dau prea multe detalii pentru ca e reusita si merita aflata in timpul jocului. Atmosfera in unele momente m-a trimis cu gandul la Call of Duty Modern Warfare 2, actiune dinamica si senzatia ca te afli intradevar acolo. Misiunile au loc atat in zone acoperite de jungla, zapada sau nisip, oferind o varietate de privelisti care te lasa fara cuvinte.  Cei 4 membrii ai echipei ofera un umor de calitate si se dovedesc a fi destul de inteligenti pe campul de lupta incat sa nu ai probleme cu ei ca nu se descurca sau raman in urma.

Un joc bine realizat, ce ofera o experienta singleplayer placuta, cu o poveste cu intorsaturi si tradari si o atmosfera intensa, isi merita fiecare ban, cu atat mai mult cu cat multiplayer-ul sigur este excelent si nu va aduce plictiseala in viitorul apropiat.

D’ale despicatului firului in 4

La ora actuala exista multe site-uri de specialitate ce au ca meserie sa revizuiasca jocuri, filme, etc. Dar cateodata cand citim un review de-al lor nu suntem de acord cu unele spuse ale lor, deoarece si ei mai gresesc. Mi-a facut mereu placere sa analizez un joc sau un film… asa ca in aceasta categorie veti gasi review-uri la unele jocuri care le-am jucat. Review-ul desigur contine parerea mea si nu este unul facut in foarte mare detaliu, dar consider ca cine va citi acele randuri isi va da seama daca respectivul joc merita atentia lui sau nu, merita aruncata suma X pe el? Sau mai intai sa-l iau de pe torrent? Sau merita macar efortul sa-l descarc? Despre asta va fi vorba in aceasta rubrica….merita sau nu merita? Un review nu foarte lung, nu foarte in detaliu, dar suficient cat sa furnizeze informatii cheie despre joc.

Rogue Warrior Review

Daca inainte v-am vorbit de un joc bun de la Rebellion, acum voi vorbi de un joc extrem de prost de-al lor. Rogue Warrior s-a aflat mult in productie sub aripa Bethesda Softwork si nimeni nu a stiut absolut nimic de el pana acum cateva luni cand s-a fixat o data de lansare si developerul, Rebellion. Jocul acesta nici macar nu merita un review. Cu toate ca foloseste o versiune modificata de Unreal Engine 3 grafica e stearsa, texturi slabe si optimizare care lasa de dorit. Sunetul este la randul lui mediocru si sunt repetate la infinit aceleasi replici. AI-ul este praf, te furisezi la 10 metrii prin fata lor fara sa te vada. Partea singleplayer se termina in 2 ore si nu merita atentie.

In fine…stati cat de departe puteti de jocul asta caci nu merita nici macar un minut din viata, mai bine reluati un joc care v-a placut.

Nota 2.

Aliens vs. Predator (2010) review

Aliens vs. Predator este un nume pe care majoritatea dintre noi il stim, ba din filmele Alien, Aliens si asa mai departe, Predator 1 si 2 sau mai recentele Aliens vs. Predator. Dar sa lasam filmele deoparte si sa discutam putin despre jocul Aliens vs. Predator aparut anul acesta, mai exact pe 16 februarie 2010. Jocul este produs de Rebellion si distribuit de Sega si nu este primul joc cu acest titlu. In anul 1999, aceeasi echipa ne-a adus jocul cu acelasi nume si a fost un succes, iar in 2001 Monolith a continuat seria cu AvP 2, care a avut un multiplayer excelent si o campanie foarte reusita , iar in 2002 a fost un expansion pack Primal Hunt care a fost slabut, produs de alt developer la care imi scapa numele acum. Am fost foarte entuziasmat cand am auzit ca va aparea un nou AvP, dar am cam strambat din nas cand am vazut cine il produce si in cele ce urmeaza veti afla si de ce in caz ca nu ati jucat jocul. Cei de la Rebellion nu au un trecut foarte grozav…majoritatea jocurilor fiind slabe si nu au iesit in evidenta cu nimic, doua exemple sunt suficiente : recentul Rogue Warrior si Shellshock 2, dar au facut treaba destul de buna cu Rogue Trooper.

Sa revenim la AvP din 2010, ceea ce ar trebui precizat inca de la inceput este faptul ca jocul ofera suport pentru directX 11 , ce imbunatateste substantial grafica. Link-ul de mai joc contine “dovezi” cu imbunatatirile aduse de directX 11.

http://www.pcgameshardware.com/aid,705447/Aliens-vs-Predator-DirectX-11-benchmarks-and-graphics-comparison/Practice/

Cele bune

In primul rand exista. Cei de la Rebllion au incercat totusi sa faca un joc bun. Grafica nu este ceva nemaivazut, este un joc care arata binisor si reuseste sa creeze atmosfera intunecata. Dispune de 3 campanii cu cele 3 rase disponibile : Marine , Predator , Alien. Fiecare din cele 3 rase are punctele forte si punctele slabe. Daca marine-ul are asa zisul heat detector care il “anunta” cand un inamic este aproape, predatorul are tot felul de tehnologii si arme de ultima generatie, iar alien-ul abilitatea de a umbla pe oriunde si agilitate crescuta. Povestea nu este foarte interesanta din punctul meu de vedere, dar ce e important e faptul ca cele 3 campanii au loc simultan cu toate cele 3 rase si sunt strans legate intre ele……iar felul cum se termina fiecare lasa loc de continuare ceea ce ma bucura.

Cele rele

Din pacate am observat mai multe lucruri rele decat bune. In primul rand se pare ca acest joc isi alege cu grija calculatorul pe care functioneaza fara probleme. Jocul are probleme serioase cu sunetul care nu se aude complet, se aud doar o parte din sunet, de exemplu am patit sa nu mi se auda vocile unor personaje, dar din fericire unii mai destepti au gasit solutie sa-l faca sa mearga. De asemenea tot datorita problemei sunetului, jocul se blocheaza in Loading, unde se incarca la infinit sau pur si simplu iasa in desktop fara motiv. In descrierea cerintelor recomandate scria ca jocul functioneaza bine cu 2 gb ram si se pare ca 4 gb ram ar fi recomandabil. Ce e si mai suparator este ca jocul este foarte scurt, cea mai lunga campanie mi s-a parut cea cu marine-ul si cea mai scurta cea cu alien-ul, per total jocul tine in jur de 6 ore. Pe langa modul campanie jocul dispune si de un mod survival in care jucatorul intra in pielea marine-ului si trebuie sa supravietuiasca valului interminabil de aliens. Acest mod de joc este facut pe cat se poate de artificial……dispune de doua harti foarte mici si fara inspiratie d.p.d.v. al designului.

Concluzie

Am facut un review destul de artificial stiu, dar nu sunt platit sa fac asta si o fac de placere si nu dau note ca cei de la IGN sau Gamespot care dau note aiurea la unele jocuri, nu la toate. De multiplayer nu pot spune nimic ca n-am jucat.

Ce e bine de stiut e faptul ca luni 1.03.2010 cei de la Rebellion vor lansa un patch pentru problemele de optimizare ale jocului, pentru scaderi de framerate-uri, pentru sunet si pentru probleme in multiplayer, sper sa faca o treaba buna.

Personal jocul mi se pare de nota 7. Daca patch-ul il va face sa mearga fara probleme i-as da un 9, chiar daca este scurt, dar asa este moda acum, jocuri episodice, DLC-uri si etc…