Duke Nukem Forever Review

Dupa 14 ani…

In 14 ani se pot intampla multe, un proaspat nascut ajunge la pubertate, un al 3 lea razboi mondial ar putea avea loc, America ar putea fi condusa de un om de culoare,  o criza economica si asa mai departe. Din pacate, tot 14 ani au fost nevoiti sa astepte fanii lui Duke Nukem pentru a putea juca cel mai recent joc al seriei, botezat Forever.

In 1997, odata cu lansarea unui trailer, s-a anuntat oficial ca 3d Realms lucreaza la jocul in cauza. Dupa o pauza de 4 ani in care nu s-a stiu mare lucru despre proiect, si-a facut aparitia un nou trailer, care il prezenta pe Duke Nukem “imbracat” intr-un nou engine grafic. Toata lumea a fost entuziasmata, jocul arata extraordinar, dar la finalul trailerului ,in loc sa fie anuntata o data de lansare a aparut un mesaj frumos cu “When it’s done!” . Din 2001 si pana in mai 2009, jocul a fost tot anulat, ca intr-un final proiectul sa fie abandonat complet. Baietii muncitori de la Gearbox Software probabil au vazut o oportunitate in a prelua dezvoltarea jocului, asa ca in septembrie 2010 s-a anuntat oficial ca ei vor lansa Duke Nukem Forever in 2011. Parea foarte greu de crezut, dar acum, dupa ce l-am jucat si l-am terminat, cred. Si da! Pigs do fly!

Actiunea din Duke Nukem Forever are loc la 12 ani diferenta fata de Duke Nukem 3d. Acesta este acum un erou pentru intreaga omenire, intrucat i-a salvat de la extinctie sigura invingand extraterestrii. Ca si orice vedeta, acesta este chemat la interviuri si show-uri. In timp ce se indreapta spre show-ul la care era invitat, la un TV zareste o stire cum ca extraterestrii vor sa invadeze pamantul din nou.  Spre deosebire de ultima invazie, extraterestrii par acum pasnici si ar vrea o alianta cu oamenii, invazie pasnica, i-auzi. Lucrurile scapa de sub control in momentul in care gagicile lui Duke Nukem sunt rapite de extraterestrii, doua bunatati pentru care si eu m-as fi enervat daca cineva mi le-ar fi furat. La fel de musculos ca si acum 14 ani, la fel de daaaaah, porneste in misiunea de salvare.

Mecanica de joc nu s-a schimbat foarte mult fata de cea de acum 14 ani, chiar mai mult, lipsesc unele elemente care il faceau atractiv. Duke nu mai poate cara mai mult de doua arme si nu mai foloseste armura deloc.In privinta armurii acesta chiar  are un cuvant de spus, jignindu-l pe Masterchief : “ power armor is for pussies”.Odata cu trecerea timpului acestuia i s-a intarit pielea si probabil a facut hernie de s-a limitat doar la doua arme. Clasicul health bar a fost inlocuit de ego bar, care face un fel de level-up odata ce invinge un boss sau interactioneaza cu diverse persoane sau obiecte. De exemplu acesta isi admira fundul in oglinda sau indeplineste o serie de cerinte ale unei prostituate, printre care se numara un vibrator si un prezervativ.Ca sa se scoata si mai mult in evidenta trasaturile prostesti ale protagonistului, la un moment dat acesta primeste de la un fan o carte pe care sa-i ofere un autograf. Titlul cartii este “Why I’m so awesome”. Armele au ramas aceleasi, nici o schimbare. Ar fi fost frumos sa adauge macar o arma noua sau un sistem de upgrade pentru armele deja existente.

Nivelele pe care le parcurge Duke pana la finalul jocului sunt variate, dar din pacate pierd foarte mult la capitolul level design. Toate hartile deschise sunt lipsite de detaliu si par neterminate, pur si simplu te pierzi in ele. E foarte vag sa iti dai seama in ce directie sa te indrepti intrucat totul arata la fel si confuz. Nu cer o harta si o sageata care sa-mi arate ca la prosti incotro sa ma indrept, dar mediul inconjurator nu este intuitiv deloc, te plimbi ca bou’ dintr-un loc in altul fara sa fii sigur daca directia e buna.Spatiile inchise sunt totusi salvate de cateva decoruri decente, dar nici aici nu exceleaza,  oricum mult superioare nivelelor deschise. Imi aduc aminte de nivelul in vestul salbatic, in care parca ma plimbam prin acelasi loc timp de o jumatate de ora. Interesante sunt totusi nivelele in care va trebui sa-l controlezi pe Duke “intrat la apa”. Am simtit ca ma joc Mario first person shooter. Din pacate oricat ar fi de interesanta aceasta experienta devine frustranta in momentul in care se rezuma prea mult la sarit dintr-un loc in altul sau fugit de extraterestrii care acum par giganti. Pe alocuri sunt cateva puzzle-uri foarte superficiale care nu-si au rostul.Aici merita mentionat si nivelul sub apa, care este atat de prost implementat incat pare ca vrea sa te scoata din pepeni si sa arunci jocul. Bosii sunt putini si nu impresioneaza cu nimic. O fi el Duke Nukem, the guy with the gun, dar in anul 2011 se cere ceva mai mult decat sa impusti ca orbu la un extraterestru.Macar Duke a ramas la fel de vulgar si nimic nu-l opreste sa urineze pe ochiul extraterestrului sef dupa ce termina cu el.Alt boss hidos cu 3 tate mi-a dat bataie de cap in a-mi da seama cum trebuie invins.  In ceea ce priveste varietatea inamicilor, aceastia au ramas aceeasi. Si aici din nou se simte lipsa de o eventuala imbunatatire. Devine enervant pe masura ce progresezi sa intalnesti tot acelasi tip de inamici la care le cunosti deja slabiciunile. Aici imi aduc aminte de o faza din Duke 3d, pe care doream sa o intalnesc si in acesta, dar a fost total absenta. Cand intram in baile din Duke 3d, inevitabil dadeai peste un monstru care ori facea pe el de frica ori pur si simplu il scapa. In Forever, de fiecare data cand intram intr-o toaleta imi doream sa dau de un monstru care isi facea nevoile, dar nimic. Era amuzant  momentul in care deschizi usa de la toaleta sa-l vezi pe stimabilul monstru stand ca un om in toata firea pe WC.

In privinta graficii nu sunt lucruri bune de spus. In momentul de fata jocul ruleaza pe Unreal Engine 2.5 puternic modificat. Acesta este cel de-al treilea engine grafic pe care a fost construit jocul si slava Domnului, ultimul. La tot pasul este vizibil faptul ca engine-ul este depasit. Intr-adevar unele texturi arata bine, alaturi de fum si apa, dar cam atat. Animatiile nu sunt fluide, multe nivele sunt, cum am spus si mai in sus, extrem de sarace in detaliu si cea mai mare problema este optimizarea. Cerintele de sistem nu sunt ridicate, jocul ruleaza pe detalii maxime pe configuratii destul de vechi, dar cand ti-e lumea mai draga atunci are frame-drops. Intr-o secunda jocul ajunge de la 60 de cadre pe secunda la 0 fara nici un motiv intemeiat.Sistemul pe care l-am jucat, de fapt laptop-ul nu este nici macar unul de nivel mainstream. Un Asus K61ic cu procesor Dual Core la 2.1ghz, 4gb ddr 2 ram si o placa video dedicata Geforce GT220M de 1 gb ddr2. Desigur, antialising-ul a fost scos, activarea lui imi manca jumatate din performanta. Chiar si cu el scos, in momentele in care au loc explozii sau fum din abundenta jocul ajunge undeva pe la 15 cadre pe secunda. In rest, se pastreaza intre 40-60 de cadre, cu mentiunea frame-drops-urilor. O problema o reprezinta si depth of field-ul, care se focalizeaza total aiurea.Toate problemele acestea nu se datoreaza sistemului meu, un simplu search pe google scoate la iveala aceleasi probleme.

Personajele arata urat, sunt reciclate aceleasi modele de soldati la infinit, toti seamana intre ei. Singurele personaje care arata bine sunt gagicile, era de asteptat. Acestea arata toate ca pornostaruri si in cele mai multe cazuri sunt imbracate provocator. Daca in Duke Nukem 3d ele trebuiau platite ca sa iti arate tatele, aici ti le arata fara a mai fi nevoie de a da nici un ban, doar sa stii directia in care trebuie sa te uiti. Chiar mai mult, exista un nivel dedicat in totalitate unui club de noapte, unde o prostituata ii cere lui Duke sa-i aduca obiectele specificateundeva  mai sus in articol, adica un vibrator, un prezervativ si o punga de popcorn pentru ca aceasta sa-i satisfaca placerile. Totusi, daca nici pe Duke Nukem nu sar toate femeile, atunci ceva nu e in regula!

Nici pe partea sonora nu poate fi laudat jocul. A inceput sa ma doara capul de la aceeasi melodie care se repeta la infinit cand se incarca un nou nivel. Vocea lui Duke este singurul punct forte pe partea sonora, dar si aceasta pentru scurt timp. Replicile protagonistului sunt putine si incep sa se repete mult prea repede, chiar daca ele sunt amuzante, repetate de nenumarate ori nu fac nimic bun. Cea mai memorabila replica este “ I wonder how many pork chops I could get out of you”.Pana si varianta din 2001 s-a bucurat de un voice acting mai reusit ca aceasta, actorii angajati par a fi oameni luati de pe strada si citesc pentru prima oara replicile fara a sti despre ce este vorba. Despre coloana sonora care ar fi trebuit sa contribuie la atmosfera jocului nici nu mai vorbesc, ea este total absenta.

Baietii de la Gearbox Software si-au asumat un mare risc in momentul in care au preluat acest proiect. Ma tot intreb ce i-a determinat sa faca una ca asta, or vazut o mina de aur in acest joc? Oricum, nu ei trebuiesc invinovatiti pentru esecul care poarta numele de Duke Nukem Forever, ci  3D Realms.

Concluzii

Duke Nukem Forever va ramane cu siguranta in istoria gaming-ului, dar nu pentru ca a fost un joc bun, ci ca un exemplu ca asa nu se procedeaza  in dezvoltarea unui joc video. Singurul meu regret e ca jocul nu a aparut in 2001. Uitandu-ma din nou la acel trailer, inca simt un entuziasm ce joc bun ar fi putut fi la momentul respectiv si cum s-a facut de ras in 2011.

Avand in vedere randurile scrise mai sus, mi-e greu sa recomand cu adevarat cuiva jocul. Probabil fanii seriei ii vor acorda o sansa, dar vor fi dezamagiti. Pacat!

Ahh….si o stire de ultim moment, Duke nu e mort, cei de la 2k Interactive inca mai au planuri pentru acesta, sa speram ca nu vom fi nevoiti sa mai asteptam inca 14 ani. Cine stie, poate Duke o sa fie presedinte, din moment ce porcii zboara….

Grafica 5

Sunet 5

Gameplay 5

Overall 5

 

Advertisements

Kane & Lynch 2 : Dog Days Review

Tusea si junghiul partea a doua

Faptul ca primul joc Kane & Lynch nu a primit un calificativ bun de la criticii de spacialitate, ba chiar mai mult datorita jocului un redactor de la Gamespot a fost dat afara pentru nota acordata jocului ( Jeff Gerstmann – Gamespot) si nu s-a facut observat nici in vanzari , a aparut si continuare.

Cutreierand Shanghai-ul

Dupa evenimentele din primul joc, cei doi o iau pe drumuri diferite, Lynch se muta in Shanghai unde incepe o viata noua alaturi de prietena sa Xiu si este implicat in crima organizata condusa de Glazer. Acesta ii ofera lui Lynch o misiune in urma careia va primi o suma foarte mare de bani daca o indeplineste cu succes : trafic de arme in Africa. Lynch apeleaza la Kane pentru a-l ajuta si ii ofera in schimb jumatate din bani. Acesti bani nu numai ca sunt suficienti pentru a duce o viata fara probleme in continuare, ci reprezinta pentru Kane posibilitatea de a-i oferi o viata buna fiicei sale Jenny.

Odata cu venirea lui Kane in Shanghai,  cei doi trebuie sa il omoare pe un informator impotriva lui Glazer. Cei doi nu apuca sa-l omoare deoarece acesta se sinucide cand prietena lui este impuscata accidental. De aici povestea ia o intorsatura nu tocmai potrivita pentru cei doi, fata omorata fiind fica unui guvernator corupt.

Cei doi nu mai pot avea incredere in nimeni, nici macar unul in celalalt, iar misiunea lor s-a transformat dintr-o simpla afacere in evadarea in viata din Shanghai in timp ce sunt urmariti de politie, armata si mafie.

Pe durata campaniei veti intra in marea parte a jocului in pielea lui Lynch, o singura misiune se poate face din perspectiva lui Kane. Noua poveste nu este la fel de buna ca cea a primei parti, in schimb gameplay-ul a fost mult imbunatatit. Exista buton pentru cover, functioneaza similar cu Gears of War, ceea ce reprezenta principala problema in primul joc, cand personajul intra automat in covermode.

Mai mult un film de 4 ore…

Modul single player poate fi terminat lejer in 4 ore, poate putin lungit spre 5. Stilul grafic abordat ii ofera o alura de film si este chiar interesant si reusit, se potriveste cu abordarea  brutala a jocului. Actiunea se desfasoara cu viteza si destul de haotic si se rezuma in mare parte la take cover si shoot. Daca nu ar fi fost cei doi protagonisti “dusi de acasa” ca sa dea viata povestii jocul ar fi fost chiar prost. La fel ca in prima parte, schimbul de replici dintre cei doi si in general dialogurile, unde din 3 vorbe 2 is injuraturi se potrivesc de minune , cele doua personaje au caractere destul de puternic dezvlotate pentru un joc atat de scurt. Un lucru e sigur, n-am sa uit niciodata misiunea in care cei doi alearga dezbracati pe strada inarmati si sangerand in timp ce dupa ei e o intreaga armata de chinezi . O misiune foarte reusita din punctul meu de vedere.

Meniul aduce din nou a film si este prietenos, prin intermediul loading screen-urilor se face cunoscuta o parte din poveste, dialoguri intre cele doua personaje in mare parte.

Scurt cum a fost, plin de actiune si de injuraturi, cu unele din cele mai brutale personaje care exista intr-un joc, Kane & Lynch 2 Dog Days ofera posibilitatea de a juca intr-un “film” cu 2 ore mai lung decat cele obisnuite si personal ma bucur ca a aparut si as spera la o ultima parte pusa bine la punct.

+ stilul grafic

+ atmosfera

+ s-au eliminat multe probleme ale predecesorului

+ brutal

+ personaje socante

– scurt

– poveste slabuta

– lipseste varietatea

– finalul in coada de peste

P.S.  Nu am vorbit de partea de multiplayer deoarece n-am avut ocazia s-o incerc, nota se refera doar la experienta de single-player.

Prince of Persia The Forgotten Sands Review

De-a lungul anilor, printul din Persia a luptat si s-a aventurat pe micile ecrane ale PC-ului cu nenumarate titluri, din 1989 pana in prezent. Jocurile seriei care chiar merita mentionate sunt primul, cel din 1989, fara de care probabil nu ar fi existat un asemenea print si ultimele 5, incepand din 2003 cu The Sands of  Time, pana in 2010 cu The Forgotten Sands.

There’s always a beginning….

Actiunea celui mai nou joc al seriei, The Forgotten Sands, este plasata intre The Sands of Time si Warrior Within. Printului i se face dor de fratele sau ( Malik ), asa ca ii face o vizita si nimereste intr-un moment total nepotrivit, regatul fratelui este sub asediu. Fiind foarte aproape de a fi infrant, Malik nu sta mult pe ganduri si elibereaza armata regelui Solomon. Din pacate, armata eliberata nu este cea a regelui Solomon, ci una menita sa-l distruga. Acum soarta omeniri sta in mainile printului si a fratelui sau de a opri aceasta armata si de a nu transforma in nisip tot ceea ce ii sta in cale. Cam aceasta ar fi pe scurt intriga jocului. Spre deosebire de celelalte jocuri ale seriei, povestea este simpla.

Here we go again….

Printul este recunoscut pentru talentele sale acrobatice de a sari de pe un zid pe altul s.a.m.d. Ei bine in acest joc accentul a fost pus foarte mult pe aceste miscari. Majoritatea timpului petrecut in joc asta veti face, va veti catara si veti sari de colo colo pentru a ajunge la destinatie. Din fericire, controlul a fost foarte bine implementat si functioneaza aproape perfect daca sincronizati apasarea butoanelor potrivite de pe tastatura, nu veti intampina probleme folosind miscarile acrobatice. In plus au fost introduse si cateva elemente noi, de exemplu o putere cu ajutorul careia puteti ingheta apa pentru o anumita perioada de timp, astfel o apa curgatoare se transforma intr-un zid pe care puteti urca pentru a ajunge la locul dorit. De asemenea, exista posibilitatea de a regenera unele parti din ziduri, stalpi, etc tot pentru a ajunge unde trebuie. Pe langa miscarile acrobatice pe care trebuie sa le foloseasca printul, uneori mai trebuie sa treaca si de o serie de capcane la care sincronizarea inseamna totul si sa rezolve o serie de puzzle-uri. Puzzle-urile nu reprezinta o adevarata provocare in a fi rezolvate, dar sunt destule si sunt placute. Daca despre luptele cu posibilii adversari nu am pomenit, sunt si ele prezente, dar aici am fost putin dezamagit. In majoritatea cazurilor luptele au loc in genul 1 vs. 20 + , iar printul cand loveste odata cu sabia, ia cate 4-5 inamici. Practic, acestia nu prea au nici o sansa, luptele sunt destul de banale. Boss-fight-urile sunt cam toate la fel, nimic special, pur si simplu trebuie sa-l lovesti pana ramane fara viata.

Inamicii ucisi iti dau experienta cu ajutorul careia dobandesti noi puteri sau iti maresti healthbar-ul. Puterile sunt in numar de 4 si fiecare au 4 upgrade-uri care le fac mai puternice. Una din puteri ii da printului o armura pentru o anumita perioada de timp si devine imun la loviturile inamicilor.

Ca si in The Sands of  Time, abilitatea de a da timpul inapoi este prezenta si aici. Decorul si atmosfera fantasy, alaturi de posibilitatea de a da timpul inapoi ( + nisipurile ) mi-a facut sami aduc aminte de Sands of Time si am impresia ca acesta este o incercare de a readuce la viata seria, intrucat Sands of Time a fost cel mai bine primit de public dintre ultimele aparitii ale printului.

New engine, new image….

Ajutat de engine-ul grafic folosit si in Assassin’s Creed 2, The Forgotten Sands arata si se misca foarte bine. Optimizarea este excelenta si nu am intalnit caderi de cadre sau blocari. Totul este realizat ingrijit si nu am observat decat un singur bug grafic pe parcursul jocului. Personajele arata excelent si se foloseste lip-synch-ul. Design-ul regatului este foarte reusit, cel mai bine se observa la intalnirea unor puzzle-uri. Unele peisaje reusesc sa impresioneze si redau imaginea perfecta a unui univers fantasy.

Singurul lucru care este deranjant referitor la partea grafica este fata printului, pur si simplu este urat si parca mereu s-ar stramba. Probabil au vrut sa-l faca sa arate precum actorul Jake Gyllenhaal, care il interpreteaza pe print in filmul aparut recent, dar este un mare fail fata printului.

Chiar daca noutatile aduse sunt putine si nimic nu este revolutionar, The Forgotten Sands poate sta demn alaturi de celelalte jocuri ale seriei fara a o face de ras.

+ atmosfera

+ platforming antrenant

+ grafica ingrijita

+ puzzle-urile

+ acrobatiile pritului

+ peisajele frumoase

– fata printului

– boos-fights neinspirate

– luptele prea usoare

Sniper Ghost Warrior Review

Odata cu venirea verii a ajuns si un val de jocuri destul de serios si in mainile gamerilor. Unele jocuri au suferit amanari datorita marketingului, altele chiar in aceasta perioada aveau sa fie lansate. Sniper Ghost Warrior este unul din jocurile care a fost planuit sa fie lansat in aceasta perioada si nu a suferit amanari, a aterizat exact la momentul potrivit. Jocul este produs de City Interactive, care fie ca ati auzit de ei fie nu, va voi spune eu ca au la activ un repertoriu destul de gros pentru o perioada scurta de timp, dar asta nu este neaparat un lucru bun. Spun ca nu deoarece majoritatea sunt pline de buguri si nu exista in ele nimic care sa va faca sa le jucati. Din fericire, cei de la CI si-au invatat oarecum lectia si s-au pus pe mai multa munca pentru a face un joc de calitate.

There’s always a beginning….

Asadar, actiunea din Sniper Ghost Warrior are loc pe o insula fictiva din America de Sud , unde un anumit General Vasquez a eliminat regimul democratic si comanda dupa cum vrea muschiu lui. Ca de obicei, fortele americane trimit pe cineva sa se ocupe de situatie, iar pentru ca este o jungla foarte frumoasa si se pot evita complicatiile, un sniper pare ideal pentru a-l elimina pe general din peisaj. Ei bine lucrurile, ca de obicei merg prost si nu poate fi omorat asa usor.

Be a ghost

Dupa cum spune si titlul….. “sniper”, “ghost” si “warrior”, jocul se vrea a fi stealth, fara victime colaterale, fara soldati ucisi in plus, ei bine degeaba scrie mare Stealth caci nu prea este. De ce spun asta? Pai, in unele misiuni intr-adevar trebuie sa treci neobservat, bineinteles daca prinzi cate un inamic singur poti sa-l dobori fara probleme, dar in restul misiunilor poti fi o adevarata masina de ucis precum Rambo. Partea de stealth este cam superficial facuta, pai daca trebuie sa trec nedetectat, de ce imi da un sniper fara amortizor care daca trag odata pe o raza de 1 km ma aude orice fiinta vie? Problema in schimba nu e asta, asta s-ar fi intamplat in cazul fericit, in cazul de fata, poti omori un inamic care e in turnul bazei in care trebuie sa te infiltrezi cu ditamai sniperul fara amortizor si nimeni nu aude nimic. Dar, e un mare DAR aici, alteori, cand ti-e infiltratu’ mai drag, te trezesti ca te-a zarit un soldat curios, care nici macar nu poti sa-l observi datorita vegetatiei, chiar nu inteleg cum pot distinge inamicul camuflat in ditamai vegetatia, un super AI. Pe cat de super ar fi AI asta are si probleme, foarte mari, dar in acelasi timp acelasi AI dobitoc te poate nimeri de la 1 km cu o mitraliera in timp ce esti asezat pe burta iar tu cu sniperul nu prea……iar in alte situatii sta dupa cate un obiect si se uita la tine fara sa faca nimic.

Welcome to the jungle…

Jocul sta cel mai bine la capitolul grafica, jungla arata excelent, incepatorii ar fi tentati sa zica, ca arata mai bine ca si Crysis, nu va ambalati, mediul inconjurator nu este “interactiv”, adica frunzele nu se dau la o parte, copacii nu pot fi rupti. Intr-adevar, jungla pare “vie”, copacii se misca, iarba exista, soft-shadows la fel. Toate acestea realizate cu engine-ul grafic Chrome 4, aflat si in spatele lui Call of Juarez : Bound in Blood. Designul insulei trebuie sa recunosc ca este impresionant, la fel ca si level design-ul, unul reusit, varietate nu prea exista caci mai toata actiunea are loc pe insula, o statie petroliera si in oraselul de pe insula, dar datorita realizarii excelente nu deranjeaza. Ceea il trage in jos la capitolul grafica este faptul ca uneori oamenii tind sa arate ca de plastic si mai exista mici bug-uri, care nu influenteaza cu nimic gameplay-ul, dar totusi este enervant sa te vezi cu mainile in zid sau sa-ti vezi coechipierul ca tine mana pe langa arma ca si cand ar fi beat. De asemenea, lip-synch-ul lipseste.

Keep distance….

Principala arma a jocului este sniper-ul, bineinteles ca veti avea de a face cu mai multe tipuri. Pe langa sniper mai este pistolul si cutitul, iar unele misiuni veti avea ocazia sa le jucati din perspectiva altor personaje, membrii commando care au la dispozitie mitraliere. Sniper-ul are un comportament destul de real, astfel ca atunci cand lunetistul este calm, tinta sta destul de stabila, dar daca tocmai a alergat sau asupra lui trag inamicii, datorita adrenalinei nu mai este asa de usor de tintit prin luneta. De asemenea, daca inamicul este la distanta mare, datorita bataii vantului, acuratetea scade, astfel ca daca puneti mijlocul tintei pe capul lui, glontul s-ar putea sa-i ajunga prin piept sau sa nu il nimereasca in cazul mai nefericit.Exista si asa-numitul bullet-cam care urmareste glontul “castigator” in a face o victima nefericita, foarte asemanator cu cel intalnit in Sniper Elite, daca nu chiar identic. Mitralierele in schimb sunt un dezastru total, s-a incercat implementarea atmosferii din Call of Duty, dar a iesit un dezastru, mitrailerele nu au nici un fel de feeling, parca ar tine un lemn in mana si face cu el catre inamici, acuratete foarte scazuta.

Did you hear that?

Partea sonora a jocului este una care m-a impresionat, asta pentru ca toate jocurile lor dinainte aveau un voice acting de toata jena. Zgomotele taraitului si a fosnitului de frunze a fost bine pus la punct, alaturi de voci si de muzica ambientala.

City Interactive au invatat o lectie importanta cu acest joc, ca nu conteaza cantitatea, ci calitatea. Astfel, Ghost Warrior chiar daca nu este un joc revolutionar, reuseste sa ramana o amintire placuta datorita catorva elemente. Jocul arata binisor grafic, sunetul este chiar bun, povestea acceptabila, in afara de partea cu mitralierele, jocul decurge foarte frumos, dar ceea ce ii lipseste cu adevarat este feeling-ul si putina varietate.

+ jungla

+bullet-cam-ul

+sniper-ul

+peisajele superbe

– AI-ul

– scurt

– mitralierele

Blur Review

Fasten your seatbelts

Ultimii ani au fost saracaciosi in domeniul jocurilor cu masini, dar in acest an pana in momentul de fata si-au facut aparitia 2 jocuri care merita atentie : Split Second si Blur. Daca de primul am vorbit deja ( este un review prezent pe blog ) acum este randul celui de-al doilea. Blur este un joc de curse arcade produs de Bizarre Creations cunoscuti pentru seria de jocuri Project Gotham Racing, care nu au vazut lumina zilei si pe PC.

Let’s get to the top!

Modul Career din Blur este impartit in 9 episoade, fiecare avand cate 7 curse: 6 curse “normale” si una boss-fight. Cursele “normale” sunt si ele de mai multe feluri : clasicul Race, Destruction sau Checkpoint. Ceea ce se intalneste in toate cele 3 tipuri de curse sunt asa-zisele puteri care sunt amplasate in anumite locuri, cu ajutorul carora puteti obtine un loc mai bun pe podium. Este ceva asemanator ca si in filmul Death Race. Aceste puteri, daca le pot spune asa, sunt si ele de mai multe categorii, de exemplu pentru aparare sau atac, dar in unele cazuri si puterile ofensive  pot fi folosite pentru aparare. Daca nu am explicat destul de clar, filmuletul cu gameplay de la finalul articolului va va lamuri. Pentru a avea acces la evenimentul special One-on-one, adica boss-fightul trebuie sa indepliniti un anumit numar de obiective pe parcursul a celor 6 curse, sa dovediti ca sunteti demn de o confruntare cu liderul episodului. Aceasta confruntare consta in a-i distruge masina  folosind power-ups-urile inainte de terminarea cursei.

Previously on Blur….

Masinile sunt destule si pentru toate gusturile. Sunt impartite in 4 clase :A,B,C,D, evident, in clasa A se gasesc cele mai rapide si exotice. Fiecare masina merge in stilul propriu si nu sunt 2 masini care sa aibe comportament identic. Pentru a va face mai curiosi, printre masini se gasesc : Ford Focus RS, Audi TT, Audi R8, BMW M3, Chevrolet Corvette, Land Rover Defender, BMW X5, Volkswagen Scirocco sau Koenigsegg.

O relaxare binevenita

Gradul de dificultate poate fi ajustat si nu veti intampina mari dificultati in a-l duce la capat. Ceea ce este putin deranjant totusi este lipsa modului de joc Quick Race sau Single Race. Daca vrei sa mai joci jocul dupa ce l-ai terminat va trebui sa o faci tot in Career sau in Multiplayer Splitscreen, LAN sau pe Internet.

Sunetul motoarelor difera de la o masina la alta, muzica ambientala desi e prezenta si reuseste sa ofere o atmosfera de competitie, devine repetitiva si i se putea acorda mai multa atentie.

Grafic jocul nu reprezinta o capodopera, masinile arata foarte bine, dar mediul inconjurator lasa de dorit. Cu toate acestea nu este un joc urat, arata peste nivelul mediu si datorita vitezei cu care se desfasoara actiunea nu prea ai timp sa desfaci firul in patru la cum arata mediul inconjurator, care cateodata chiar datorita simplitatii ti se pare frumos.

In linii mari , Blur este un joc reusit, cu mici minusuri care sunt acoperite de numarul mare de masini, atmosfera si originalitatea stilului de joc.

Singularity Review



In momentul in care am vazut primul trailer al acestui joc deja m-a coplesit un sentiment de nerabdare de a-l juca, cunoscandu-i pe cei de la Raven Software pentru treaba facuta in jocuri precum Soldier of Fortune, Quake 4, Wolfenstein sau X-Men Origins : Wolverine.

Singularity prezinta povestea unei insule aproape de Rusia, unde rusii au descoperit un nou element din tabelul lui Mendeelev,E99, in anul 1951 in timp ca cautau uraniu. Americanii detineau puterea suprema asupra armelor nucleare, iar acest element nou descoperit era de o putere fara precedent si putea inclina balanta in favoarea rusilor pentru a castiga razboiul mondial. Pe cat era de benefic acest element, pe atat de toxic, astfel ca in anul 1955 ceva a mers prost si toti cei care se aflau pe insula au murit, iar zona a fost abandonata. In 2010, un satelit american detecteaza mari radiatii in zona insulei si, evident, trimit o echipa sa verifice despre ce este vorba. Inceputul jocului nu pare foarte promitator si un pic de nivel mediocru. Din echipa trimisa pe insula face parte si eroul principal (Renko), iar aterizarea nu se face asa cum era de asteptat , simplu si usor ci cu unele complicatii datorita unui EMP.Dupa aterizare, ordinele sunt retrase si echipa to-the-resque este trimisa sa va recupereze.Logic si indubitabil ca lucrurile nu puteau sa mearga frumos si in loc sa apara elicopterul care sa va recupereze, apare altul dornic sa va omoare. Are loc o mica infruntare ca apoi rapid si fara prea multe intrebari va treziti alaturi de o femeie ( Kathryn ) care va spune ca trebuie sa recuperati TMD (time manipulation device ) si sa va intoarceti inapoi in timp pentru a-l salva pe un anumit doctor. Soldatelul nostru nu sta prea mult pe ganduri si trece la fapte, merge in timp, salveaza, se intoarce. Din fericire pentru noi jucatorii, aici este doar inceputul jocului. Proiectul la care se lucra pe insula se numeste Singularity,iar misiunea TA este sa impiedici ca tehnologia sa ajunga in mainile cui nu trebuie, mai exact calatoreste in trecut, inapoi in prezent si aduna tot ce ai nevoie pentru a opri toata nebunia. Povestea devine interesanta dupa prima jumatate de ora si merita urmarita, de aceea nu o spoilaresc si mai mult.

Elementul care il face pe Singularity sa fie un shooter diferit fata de altele de pe piata este TMD-ul de care am vorbit mai devreme,. Cu ajutorul acestuia, care vine montat frumos ca un accesoriu specific masculin pe mana stanga, puteti distruge sau repara obiecte, precum si imbatrani inamicii. Cu cat avansati mai mult in joc, primiti diferite upgrade-uri pentru TMD, de exemplu abilitatea de a ridica obiecte si a le arunca in oponenti, sau de a le fura scuturile. Jocul este in asa fel gandit incat fara utilizarea acestui device nu puteti avansa. Pe langa acest device, exista si clasicele arme, care nu sunt foarte multe la numar, dar eficiente , care la randul lor pot fi upgradate in locuri speciale si cu echipamentul special care se gaseste prin nivel, foarte asemanator cu Dead Space. Exista totusi si cateva arme noi, care se gasesc rar si cu munitie limitata.

Deliciul jocului ramane insa TMD-ul, care ofera un mare avanaj in fata oricarui inamic, dar acesta nu poate fi folosit la infinit, are nevoie de  E99 pentru a se reincarca sau se poate regenera automat, dar dureaza destul de mult timp.

Jocul nu tine mult, in jur de 6 ore, dar in alea 6 ore nu veti regreta nici un moment ca l-ati jucat. Atmosfera mi-a adus aminte pe alocuri de Bioshock, o atmosfera intunecata si creepy, foarte potrivita pentru joc. Sunetul este excelent, de la zgomotele ambientale pana la vocile personajelor.Muzica folosita accentueaza starea de neliniste generala a jocului. Level designul ma face sa ma gandesc din nou la Bioshock, atentia la detalii este incredibila, peisajele apocaliptice te lasa fara cuvinte.Imaginati-va un loc in deriva cu cladiri abandonate si cadavre despicate,iar in fundal un turn din varful caruia o raza vulcanica se uneste cu cerul si creaza un nor intunecat plin cu fulgere care prevesteste sfarsitul lumii. Rar m-am mai intalnit cu un joc atat de atmosferic precum acesta, simti ca iei parte in mijlocul actiunii. Unele zone unde radiatiile sunt foarte mari au ramas blocate undeva intre prezent si trecut, in altele apar flashback-uri cu ceea ce s-a intamplat, pe pereti sau pe table se gasesc mici detalii care iti ridica semne de intrebare daca ceea ce faci este bine sau nu.

Luptele cu bosii desi sunt doar doua la numar sunt bine gandite. Exista si cateva puzzle-uri mici prin joc, care va impiedica sa mergeti inainte la fel de usor ca pana in momentul de fata.

Inamicii sunt atat oameni cat si aratari provenite datorita radiatiilor. Acestia din urma au si anumite abilitati, de exemplu pot devenii invisibili si sa se teleporteze pe distante scurte, altii nu vad si se ghideaza dupa zgomote pentru a va ataca. Oamenii sunt cel mai simplu de infruntat.

Cu o atmosfera foarte reusita, cu luptele cu bosi ingenioase, poveste care chiar daca pare fusarita la inceput nu este, un level design si peisaje de te lasa fara cuvinte, Singularity poate sta alaturi de Battlefield Bad Company 2 si Metro 2033, adica cele mai bune shootere ale anului 2010.

+ atmosfera

+ TMD-ul

+ povestea

+ level design-ul

+ luptele cu bosii

+ partea sonora

+ unele arme

+ optimizarea

-cam scurt

-AI

-rejucabilitatea

-mai multe puzzeluri

-mai multe obiecte ce puteau fi afectate de TMD

Split Second Alternative Review

Prin anul 2008 Black Rock Studios a lansat un joc arcade racing cu ATV-uri extrem de distractiv si relaxant pentru PC cat si pentru console, numit PURE. Cu niste peisaje superbe, un mod de joc inovator si posibilitatea de a-ti construi de la 0 ATV-ul a atras o multime de fani.

Astfel…urmatorul joc al celor de la Black Rock este tot un joc arcade racing , dar cu masini si care din nou reimprospateaza genul. Nu mai dau detaliile care le-a dat deja amicul meu Rauros, asa ca ma axez pe ceea ce el nu a specificat. La prima vedere jocul pare unul superb, din pacate , cateva mici neajunsuri nu-i permit sa fie chiar jocul superb la care ne asteptam cu totii. Dar inainte de a-i cauta nod in papura, sa-l vorbim de bine. Dupa cum spuneam, jocul nu este unul de curse clasic, ci unul inedit si nemaintalnit, foarte distractiv si relaxant pe deoparte. Grafica isi arata adevarata valoare cand au loc exploziile de pe traseu. Masinile sunt destule si nu sunt doua care sa mearga la fel, fiecare are stilul ei. Exista modul split screen care reprezinta cireasa de pe tort daca detii un monitor de 24 de inch si un controller sau doua tastaturi ca sa joci cu un amic. HUD-ul a fost implementat intr-un mod nou asa ca nu va asteptati sa va uitati prin colturile ecranului ca sa vedeti pe ce loc sunteti, caci el este implementat pe bumper-ul masinii.Cam atat mai pot adauga de bine la ceea ce a spus deja Rauros.

Ca orice joc care se doreste sa fie maret si fiind in development o perioada destul de lunga, in jur de 2 ani, e normal sa aibe si cateva bug-uri si mici neajunsuri pe care producatorii le-au omis. Pentru inceput pot accentua ceea ce a spus colegul meu si anume ca nu de putine ori se va intampla sa va vina sa spargeti ceva de nervi ca ati fost depasiti pe ultima suta de metrii sau de faptul ca adversarii nu folosesc puterile decat pentru a va elimina pe voi din concurs iar pe restul nu. In plus, am cautat peste tot sa pot seta dificultatea si nu am gasit aceasta optiune, este unul din putinele jocuri cu masini la care odata ajuns pe locul intai nu poti sta linistiti ca nu vei ajunge inapoi pe ultimul in doar 10 secunde, intr-un fel este bine ca e challenging cum ar spune tovarasii englezi, dar totusi, este exagerat pe alocuri. Fiecare masina are specificatiile ei, se tine cont de 4 aspecte : SPEED , ACCELLERATION, DRIFT si STRENGTH. Partea cu STRENGTH mi se pare ca nu este chiar bine implementata si de aceea multi cred ca este un bug…altfel cum ar fi  posibil ca la viteza mare te izbesti de un parapet si masina nu are nimic si altadata numai il atingi si masina se face praf pulbere? Pai raspunsul este relativ simplu…pe parcursul cursei acele ciocniri de parapeti defecteaza masina, si nu numai ele ci si asa-zisele evadari din capcanele puse de concurenti, iar masina la un moment dat cedeaza, aici apare problema, trebuia implementat un health bar care sa avertizeze jucatorul ca masina este destul de avariata si la urmatoarea atingere de parapet va fi distrusa si va fi resetat. Pe coloana sonora se putea accentua pentru a creste tensiunea din timpul curselor, puteau angaja un compozitor precum Hans Zimmer si muzica ambientala avea cu totul alt efect, ea este prezenta dar fara sa se faca observata si este destul de repetitiva, chiar ma mir dupa ce la PURE a fost o coloana sonora de exceptie aici sa fie doar una de nivel mediu. In privinta optimizarii cred ca se mai putea lucra, sunt probleme la trecerea de la detalii HIGH la VERY HIGH , multi s-au plans ca pe HIGH jocul ruleaza perfect FULL HD, iar pe VERY HIGH undeva la maxim 15 cadre pe secunda, mi se pare o diferenta destul de mare.

Ca o concluzie , pentru mine jocul este de nota 8, ar fi putut fi un joc superb de 10+, dar micile neajunsuri il opresc. Daca sunteti un fan al jocurilor cu masini, nu ezitati sa-l incercati , exploziile si modurile inedite de joc va vor face sa uitati de o parte din neajunsuri. Jocul poate fi foarte distractiv dar si foarte enervant pe alocuri. Pana la urma, criticii finali sunteti voi cei care il jucati.

P.S. Modul in care se termina cu un scris mare TO BE CONTINUED…. m-a facut sa schitez un zambet senin si sa sper ca producatorii vor invata din greselile care l-au facut cu acesta si ne vor oferi un Split Second 2 si mai exploziv si mai putin enervant.

Split Second Review

Split Second


Kabbooom!!!
Split second este un arcade cu curse de mașini, puțin diferit. Ești înscris întru-un campionat mai special (gen Death Race, difuzat și la un anume „Split Second TV”), organizat în 12 episoade a câte 6 curse, ultima din fiecare episod fiind esențială pentru calificarea în următorul. Cursele se desfășoară astfel: începi cu încă 7 adversari, pe care poți să îi distrugi folosindu-te de capcanele care sunt montate pe trasel. Pentru a activa o capcană, trebuie să umpli un „boost bar” prin diferite acțiuni: drift, draft, sărituri sau close calls. Boost bar-ul este împarțit în 3 părți; dacă este umplută una din părți care declanșează capcane normale, și când este plin poți declanșa „mega capcanele”, cele care schimba traseul cum nu ați mai văzut :D.

De toate pentru toți
Modurile de joc sunt inedite, și sunt ceva la care sincer nu m-am așteptat. Ele sunt: Race, Elimination, Detonator, Survival, Air Attack și Air Revenge. Nu vă povestesc, pentru a nu strica surpriza :p.Mașinile sunt cam 28, și sunt pentru toate gusturile. Ele se deblochează pe parcurs, în urma punctelor acumulate din curse (1st-50, 2nd-40 etc). Printre ele sunt patru mașini speciale, așa numitele „elites” care sunt mai performante decât cele obișnuite.

Not so good

Un lucru ce m-a deranjat tot jocul este delay-ul de la taste. Degeaba apeși enter când crezi tu că este de cuviință, nu treci mai departe până nu ești lăsat. Și e imposibil să treci peste filmele in-game. Mai sunt unele bug-uri de fizică, de exemplu când mergi un pic pe lângă unii pereți și te lovești de o bară ieșită și te distruge, iar aceleși gen de bară la alți pereți nu te atinge. Dar sunt rare, și, să zicem tolerabile. Eu cam atât țin minte, mai las și pe Alex să spună de alte glitch-uri :p.

The Final Chapter

Per total, jocul este distractiv, deși sunt unele momente frustrante în care iți vine să spargi tot. Unele am spus? Voiam să zic destule… când înjuram de nervi să nu sparg ceva :)). Cei ce au jucat sau vor juca, vor vedea. Și Alex avea simptomul acesta.  La grafică jocul stă bine, fizica fiind excepțional realizată. Modul în care se prabușește un turn imens și schimbă traseul te lasa fară cuvinte prima oară și a doua și…. Controlul este arcade, se bazează destul de mult pe derapaje controlate (dritf-uri) și mașinile se comportă diferit. Sunt unele manevre care vă ușurează viața, cum ar fi gâdilatul accelerației în curbe, pentru a menține un drift superb. Jocul este bine optimizat pentru sistemele mainstream și am avut 30 FPS constant pe detalii aproape maxime.

În concluzie, recomand jocul celor care vor să se distreze cu curse de mașini și demolări masive, dar adversarii se vor juca și ei cu nervii și răbdarea voastră :p.

Gigabyte M8000X Review

Producător: GIGABYTE

Nume produs: M8000Xtreme

Informații: http://www.gigabyte.com.tw/Products/Mouse/Products_Spec.aspx?ProductID=3314

Preț aproximativ: 200 lei

Anul trecut Gigabyte a debutat pe segmentul periferice pentru gaimng cu seria „Ghost” din care făceau parte o tastatură, un mouse și un pad. Dacă vă mai amintiți, M8000 Ghost se număra printre primii mouși testați de noi. Iată că anul acesta un nou membru se alatură familiei fantomelor: Gigabyte M8000Xtreme, sau pe scurt M8000X.

M8000X este un mouse mediu ca mărime, cu greutăți suplimentare, cablu matisat și USB aurit. Forma sa este ergonomică și este destinat pentru dreptacii care petrec mult timp la PC :). Senzorul său performant se poate adapta pentru orice utilizare, iar skate-urile incluse completează combinația.

Produs Gigabyte M8000 Ghost Gigabyte M8000Xtreme Ghost
Dimensiuni 126(Lungime)* 74(Lăţime)* 43(Înălţime) mm şi o greutate de 145g +/- 38g 126(Lungime)* 74(Lăţime)* 43(Înălţime) mm şi o greutate de 145g +/- 38g
Senzor AVAGO 6090 Laser AVAGO 9500 Laser
Rezolutie Între 400 şi 4000 DPI Până la 6000 DPI
Acceleratie maxima 20 G 30 G
Macro / Profile / Memorie interna Da, 5 butoane programabile, 3 profile personalizabile. Da, 9 butoane programabile, 5 profile
Lungime cablu 1.4 m 1.8 m
Accesorii Greutăţi, un set de skate-uri, software, manual de utilizare. Greutăţi, un set de skate-uri, software, manual de utilizare.
Culori disponibile Negru-Gri mat Negru-Gri mat

Continue reading

Assassin’s Creed 2 (Semi) Review

Chiar daca a facut amicul meu un review la acest joc, un review foarte bun, totusi nu a mentionat o serie de incoveniente care se vor intalni pe parcursul jocului. In primul rand, lipsa de optimizare pentru calculatoare low-mid end. Grafica, care nu este ceva nemaivazut, cu toate ca arata bine, nu exceleaza la capitolul personaje, care sunt cam patratoase. Chiar mai mult, pe detalii minime nu se pot scoate umbrele, care mananca placile video mai slabe, care ar putea rula jocul perfect in lipsa lor. De asemenea, numarul personajelor ce animeaza strazile putea fi miscorat.In privinta gameplay-ului, se observa clar ca jocul provine de pe consola si are un control destul de greoi. Luptele sunt destul de haotice datorita numarului mare de taste care pot fi apasate. De multe ori mi s-a intamplat ca protagonistul jocului sa sara in partea opusa decat ii comandam eu. Un lucru care mi se pare foarte deplasat este faptul ca gardienii de prin orase pot sa se catere dupa erou prin aceleasi locuri ca si Ezio, au aceasi mobilitate….atunci la ce rost sa mai fie doar el asasin daca toti sunt circari? Inca un lucru enervant e ca nu se poate da skip peste filmuletele in-game.

Acum nu mai ramane decat sa speram la un Assassin’s Creed 3 cat mai bine optimizat si fara bug-uri.

In acest scurt articol eu doar am criticat jocul, deoarece rauros a spus deja toate lucrurile bune despre el, din pacate eu nu-i pot da o nota mai mare de 8. Odata cu imensitatea jocului apar si o serie de buguri, nu majore, dar enervante.