Posted on

Assassin`s Creed II

Assassin`s Creed II

Din nou în trecut
A trecut ceva vreme, și iată că Ubisoft a adus următorul joc de-a asasinii. Povestea din spatele jocurilor (va urma și al 3-lea) este explorarea memorii genetice a unui om din prezent pentu a descoperi un indiciu din trecutul unui strămoș al sau, Altair și acum Ezio. Altair își ducea misiunile la bun sfârșit prin anii 1200, iar Ezio sare până în 1400 și. Cu ajutorul unei instalații speciale numite Animus, urmașul din prezent controlează o proiecție virtuală a stramoșului său, pentru a parcurge momentele esențiale din viața acestuia, cu speranța că la un moment dat vor ieși la iveală acele amănunte pe care le caută. Dar omul nostru din prezent nu e de capul lui, el se alfă prizonier în puterea unei organizații oculte ce pare hotătâtă să facă orice, inclusiv moarte de omul nostru pentru a-și atinge țelurile ascunse. Această organizație este a templierilor, dușmanii străvechi ai asasinilor.
În AC 2 lucrurile iau o întorsătură, o asistentă de la laborator îl eliberează pe Desmond și îl duce intr-o ascunzătoare unde se mai aflau două persoane. Aici îl așteaptă pe Desmond un alt Animus, dar de data asta se conectează de bunăvoie. Ei se folosesc de memoria genetică pentru a-l face pe Desmond un asasin. Prin conectarea la Ezio și parcurgerea drumului devenirii unui mare asasin, Desmond reușește să învețe în câteva zile ceea ce i-a luat ani lui Ezio.

Requiescat in pace
Arsenalul asasinului nostru s-a mărit considerabil. Puteam manevra majoritatea armelor din acea vreme, inclusiv un pistol ascuns în mânecă și bombe fumigene. Ca să nu fi primit armele degeaba, avem și mișcări de asasinare noi. Favorita mea este uciderea a doi soldați concomitent. Mergi între sau lângă ei și le înfigi câte un hidden blade în gât la fiecare. Ca să nu mai spun de săritura de pe o clădire pe doi soldați care vor muri în același mod.  Free running-ul a rămas la fel de ușor de făcut și spectaculos, deși uneori cam exagerat. Dar ce contează, e fun! Priveliștile ce le ai din vârful clădirilor înalte iți taie respirația, iar săritura până jos e cireașa de pe tort.
Sistemul de luptă este puțin modificat, nu mai poți să omori toți adversarii cu aceeași mișcare. Unii mai puternici au nevoie de puțină concentrare. Uneori luptele pot deveni frustrante, dar de obicei sunt plăcute. Desigur, unele pot fi și evitate dacă nu ești genul  violent.

Ezio Auditore da Firenze
Acțiunea se petrece în căteva mari orașe din Italia(Veneția, Fiorentina, Toscana etc). La un moment dat în joc, te vei muta la vila unchiului tău (dintr-un orășel) care te va lăsa să te ocupi de ele. La vilă iși face apariția un arhitect de la care se pot face upgrade-uri la oraș, care vor aduce bani. Cu cât mai multe, cu atât mai mulți bani. Pentru că armurile, armele, medicamentele, muniția și alte mărunțișuri costă florini. Răsfirate prin joc sunt obiecte colectabile, cufere cu bani, pagini de codex, pene de vultur.
Sub vilă se află statuetele a 6 mari asasini străvechi și în centrul lor statuia lui Altair, care are la bază armura lui. Statuia și armura sunt în spatele unei uși care este închisă cu 6 lacăte. Pentru a deschide ușa este nevoie de cele 6 simboluri ale asasinilor, care se găsesc în mormintele lor, unde vă așteaptă cele mai mari provocări de parkour.
Un lucru care m-a uimit, Leonardo DaVinci este prietenul lui Ezio și inventatorul care îl ajută când are nevoie. Și vom zburaaaa😀.

An assassin in shining armor
Grafica este destul de arătoasă, dar din păcate se vede că este pe DirectX 9. Nu o să dau exemple pentru că nu deranjează în general. Arhitectura orașelor este deosebită, deși se mai repetă la unele turnuri. Texturile sunt foarte bine realizate, dau impresia de cărămidă sau piatră reală. În schimb este foarte bine optmizată.
Sunetul este acceptabil, deși uneori mai dispărea muzica de fundal și era prea liniște. Lip-sync-ul este reușit și actorii care dau voce personajelor se descurcă foarte bine. Combinarea de italiană cu engleză în dialoguri creează o atmosferă a locului și vremii.  Sunetul face jocul să fie mai credibil, de la zgomotul ce se aude când pune Ezio mâna pe o suprafață pentru a se ridica sau urca, până la zgomotul armelor sau al cailor ce se agită. Că tot vorbeam de atmosferă, oamenii își văd de treaba lor, orașul are o viață și în lipsa ta.

Le finale
Recomand jocul oricui vrea să joace un 3rd person plăcut, bine realizat, cu o poveste interesantă și multe extras. Eu l-am terminat dupa 17 ore, dar am mai făcut și alte misiuni pe lângă cele ce țin de poveste. Al doilea joc este mai bun decât primul la realizare și valoare. Diferă și prin personajul principal, Altair era un asasin extraordinar, iar Ezio se formează pe parcursul jocului.  Vă recomand să îl terminați pe primul, sau să citiți un review, deși nu se compară. Enjoy🙂

Grafică: 9
Sunet: 9
Gameplay: 10
Impresie: 9
Storyline: 8
Nota Finală: 9

P.S. îmi cer scuze pentru eventualele greșeli, dar când l-am scris eram cam adormit și nu am mai verificat. Și pozele nu le-am făcut eu, poate voi reveni cu niște screenshot-uri ale mele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s